Controlul stresului

Sursă foto: Arhiva Personală

Am o perioadă plină – nu mă plâng pentru că îmi place ceea ce fac și faptul că am agenda plină de sus până jos cu lucruri de bifat în fiecare zi înseamnă că lucrurile merg în ciuda pandemiei, aduc valoare oamenilor din jur prin evenimentele pe care le lansez sau prin conținutul pe care îl creez pentru diferite persoane și medii.

Însă, în egală măsură este o perioadă stresantă cu multe întrebări care vin din diferite medii și pentru că zilele acestea particip la Conferința Națională a International Coaching Federation România mi-am adus aminte de niște lucruri pe care am uitat să le trec în agendă pentru anul 2021.

Și anume ce este în controlul meu – ca să știu că este o zonă unde mă pot stresa pentru că rezultatele de aici depind doar de mine! Să știu că orice nu e pe lista asta înseamnă că NU este în controlul meu – o zonă care ar trebui să fie „fără stress” pentru că acțiunile mele sau felul meu de a fi nu produce schimbare aici, așa că nu am de ce să mă stresez pe ceva ce nu pot în niciun fel controla. Și cum partenerul meu de viață îmi spune că mă stresez și când sunt relaxată și nu există în jur motive din cauza cărora să mă stresez.

Așa că am făcut o listă cu lucrurile pe care le pot ține sub control – pentru a îmi scădea nivelul cortizolului din sânge. De ce? Pentru că deși avem 3 hormoni pe care corpul îi secretă când este presat: cortizol, adrenalină și norepinefrina, primul este primar și crește atât nivelul zaharurilor (sub formă de glucoză) în sânge, cât și nivelul de folosire a glucozei din creier. Toate pentru că îmi doresc să am o relație armonioasă cu mine.

Hai să vedem cum arată lista mea de lucruri pe care le pot controla:
- ce mănânc: motiv pentru care de o lună am trecut pe dieta keto și simt că mi-am mai eliberat corpul de mâncare nesănătoasă, mă simt bine deși mănânc multă carne, sunt fericită pentru că am reușit să elimin zahărul din dietă fără a face un efort major.
- comportamentul meu și felul în care reacționez la cele din jur: ce mă afectează și la ce nivel, ce primesc din exterior și ce nivel de toxicitate accept în viața mea.
- pe cine urmăresc și pe cine nu – aici am ales zona de sfaturi (poate fi pe parte familiei, prietenilor, colegilor), social media și podcasturi – scopul este de a avea informații utile și necesare, nu scurt-circuit negativ și prea mult zgomot.
- limitele personale pe care le impun. Am clienți de coaching care după o sesiune pe zona asta își dau seama că își impun lor limite, însă când vine vorba de alte persoane nu au nici măcar o limitare – dezvoltând frustrări ulterior. Am alții care nici măcar nu s-au gândit până la vârsta de 30 – 40 de ani de a-și stabili niște limite personale. Și uite cum îmi notez să scriu un articol pe tema aceasta: cum stabilim limite personale sănătoase.
- cum vorbesc cu mine, dar și cu alții: comportamentele toxice sunt de multe ori ușor de identificat din felul în care persoana vorbește în raport cu ceilalți, dar și la felul în care vorbește despre sieși.
- acțiunile mele: încă din școala generală de la ora profului de fizică știu că orice acțiune are și o reacțiune, așa că dacă îmi doresc să se întâmple lucruri bune, este clar că asta trebuie să transmit asta în jurul meu. Și cât scriu rândurile astea îmi vine în cap vorba aceea înțeleaptă: dacă cuvintele pe care le spui ți-ar fi tatuate pe piele, ai mai fi frumos / frumoasă?
- acceptarea: greu pentru mine acest capitol, pentru că uneori oamenii rămân în urmă – și dezvoltarea mea personală m-a făcut să las persoane dragi în spate, pur și simplu nimic nu mai umplea tăcerea, sau din contră conversațiile erau toxice pentru că nu mai știam cum să relaționăm. Fiecare are propriul drum și ritm, nu îl poți târî după tine, unii vor și nu pot - aici poți susține, poți fi lângă ei, și merge în ritmul lor, alții pot și nu vor - cumva conversațiile din zona asta vor fi mereu toxice, pentru că vor încerca să îți impună versiunea lor ca să te păstreze pe același nivel, ca să nu fie obligați să iasă din zona de confort, alții pur și simplu nu au ajuns la momentul acela al vieții în care să meargă mai departe. Oricare categorie e bună - dacă tu decizi că este ceea ce vrei.
- și cumva natural după acceptare vine zona de cum reacționez. Da, cel mai simplu și la îndemână este să mă las pradă emoțiilor fără să le înțeleg, sau drumul mai anevoios pot să le îmbrățișez, să văd de unde vin și să-mi dau seama că reacțiile mele din din x sau din y, care sunt stimulii care le produc și să înțeleg ce generează reacția. Asta face parte foarte mult din autocunoaștere și din a îți știi care îți sunt valorile personale, dar și limitele. Nu mă înțelege greșit, aici e partea în care spun că este despre reacții, nu despre nesimțire – însă când tu țipi și inflamezi și mai mult situația doar pentru că așa simți tu că e ok, poate fi ceva bun – dacă accepți că acțiunea de a țipa va avea reacții de la cei din jur.

Cam asta a ajuns pe lista mea, dacă ai fi să îți faci propria listă – care ar fi lucrurile care țin de tine când vine vorba de a încerca să îți mai diminuezi stresul?