Recenzie de carte: Coach the person, not the problem, Marcia Reynolds

Atunci când am intrat în școala de coaching dorința mea supremă era să aflu cum să pun întrebări. Nu cele simple: ce faci, ce ai mai făcut? Deși acestea mi se par extrem de importante în sănătatea unei relații, mai ales dacă asculți cu adevărat răspunsurile și ești interesat de ceea ce se întâmplă cu persoana din fața ta. Doream să aflu o rețetă a întrebărilor puternice, a acelor întrebări optime și menite să îi aducă clientului din interior în exterior ceea ce caută, un moment AHA, o conștientizare. Acelea venite din ascultarea pentru a înțelege, nu pentru a răspunde.

Am pornit acest articol, inspirată de citirea cărții „Coach the person, not the problem” a lui Marcia Reynolds. Marcia a fost al cincilea președinte la nivel global a organizației profesionale International Coaching Federation, și printre primii 25 de coach care a devenit certificată la nivel Master (cel mai mare grad ICF de pregătire). Și este una dintre cele mai inspiraționale persoane pe care am avut plăcerea să o ascult: tonalitatea, frazeologia, cuvintele alese - un tot unitar despre cum ar trebui să fie un coach.

Încă de la începutul cărții am făcut paralelă cu școala mea de coaching - unde atunci când apărea curiozitatea: cum facem să punem întrebări puternice, care e rețeta secretă? Eram încurajați în permanență să fim curioși real și să ascultăm pe cele 3 niveluri clientul. „Întrebările vor izvorî de acolo, tu doar asigură spațiul pentru client.”

Acum în carte, Marcia vorbește despre investigația reflexivă (reflective inquiry) unde după ce împărtășești clientului ce ai auzit, văzut și simțit, vine întrebarea, însă aceasta vine din ascultare și reflexie, nu din „punga cu întrebări puternice” - așa cum spun eu listei pe care obișnuiam să adun idei la începutul școlii.

Investigația reflexivă este despre a fi prezent și eficient în sesiunea de coaching, iar pentru mine este ceva ce funcționează, atât în calitate de coach, cât și în calitate de client de coaching. Și îmi place asta, pentru că este în totalitate despre agenda clientului și totul vine de la el, tu în calitate de coach ești doar oglinda.

Al doilea lucru care mi-a plăcut în carte încă de la început este despre diferența pe care Marcia o face între coaching și mentoring, inca din primele pagini. Și despre faptul că un coach este un partener de gândire, și că are abilitatea de a oglindi ceea ce a auzit, văzut și poate simțit că se întâmplă fără a își asuma rolul de expert și fără a se agăța de nevoia de a avea dreptate. Metoda despre care autoare vorbește în carte este puternică și duce la schimbări pe termen lung în comportament pentru că oamenii recunosc conduite care nu îi servesc sau care sunt împotriva credințelor și valorilor personale doar din reflexia pe care tu o pui pe masă. Și din identificare vine schimbarea.

Fie că ești pasionat de coaching, folosești abilități de coaching în managementul sau motivarea echipei tale din poziția de lider, sau ai terminat sau te pregătești pentru o școală de coaching - cartea Marciei îți va oferi multe lucruri la care să te gândești. În cazul meu sunt lucruri pe care am început deja să le aplic în conversațiile de coaching pe care le port: sedimentarea unora învățate în școală, și altele pe care încă încerc să le înțeleg și aplic pentru a vedea dacă este ceva ce funcționează pentru mine, ca apoi să le pot aduce-introduce într-o sesiune de coaching.

Dacă ești la începutul carierei, capitolul dedicat credințelor nebunești despre coaching te va unge pe suflet. Dacă ai experiență, te va face să zâmbești amintindu-ți de începuturi. Ca să numesc doar două dintre credințele menționate în carte: e nevoie de foarte mult timp pentru a fi cu adevărat bun coach, întrebările sunt necesare pentru a face descoperiri sau pentru a crea conștientizări.

În partea a doua a cărții vei primi 5 practici numai bune de pus în practică, și de adăugat (în cazul meu) la cele pe care deja le am în tolba mea de coach: focus pe persoană, sumarizarea, refrazarea, parafrazarea, etichetarea folosind cuvintele clientului, observarea schimbărilor emoționale. Mi-am notat mult pe zona dedicată informațiilor despre creier și cum acesta funcționează, dar și cum îl poți „păcăli” prin identificarea încadrărilor pe care le faci băgându-le în zona de siguranță a obiceiurilor.

De asemenea, la fiecare practică Marcia a adăugat sfaturi pe care le poți pune în aplicare cu ușurință, iar studiile de caz îți vor oferi oportunitatea de a folosi povești reale pentru o practică reflexivă. Citind fiecare caz în parte, mi-am pus pălăria coach-ului și am reflectat ce aș identifica eu, ce simt că ar ieși la suprafață din frazeologia clientului, limbajul non-verbal descris sau alte detalii care de multe ori în coaching fac diferența.

Spre finalul cărții vei găsi partea în care se vorbește despre 3 obiceiuri mentale. Iar de aici mi-am luat o rutină pe care încerc să o introduc în agenda mea dinaintea unei sesiuni de coaching pentru a mă asigura că sunt prezentă 100%. Cei 4 pași se pot face înaintea unei conversații de coaching sau oricând simți că ești distras(ă) de gânduri sau emoții.
Pasul 1: relaxează-ți corpul - să îți spui „Calmează-te” ajută doar pe termen scurt, ai nevoie să îți schimbi activ starea biologică înainte de a putea să controlezi ce se întâmplă în creier.
Pasul 2: detașează-te de gândurile din cap - fă curat în „zgomotul” din creier: grijile cu privire la impactul tău în calitate de coach, fricile legate de relații sau alte provocări în afara sferei de coaching. Doar cu o minte relaxată vei putea intra în starea de flow în coaching.
Pasul 3: Centrează-ți conștientizarea - asta e partea cea mai ușoară pentru mine și vine din vremea când făceam meditație, închiderea ochilor, respirații adânci și conștientizarea centrului.
Pasul 4: Concentrează-te pe emoția pe care vrei tu să o simți și/sau clientul tău vrei să o simtă la finalul sesiunii sau pe parcursul ei. Alegerea Marciei: curiozitate și preocupare (care). Alegerea mea curiozitate și curaj.

De ce aș recomanda cartea? Pentru că vorbește despre curiozitate, deschidere, conectare și reconectare, automatisme și pasiune. Și pentru că vezi și altă perspectivă a coachingului, poți învăța ceva nou sau sedimenta ceva ce știi deja.

Ție ce carte ți-a ajuns pe noptieră în ultima vreme?