Povești din voluntariat sau ce înseamnă valorile personale

Câteodată mă gândesc că eu când voi muri o voi face fie cu telefonul în mână concentrată să port o discuție pe un grup de whatsapp, facebook, instagram, fie pentru că îmi va face scurt-circuit implantul în timp ce citesc inepții de pe un astfel de grup. Asta pentru că uneori lucrurile care se discută în astfel de locuri îmi încalcă credințele la un nivel atât de puternic, încât pe lângă faptul că mi se ridică părul pe ceafă, mă apucă și spumele.

Motivul acestui articol este o serie lungă de discuții pe un subiect precum confidențialitatea în epoca digitală de pe unul dintre grupurile de voluntari din care fac parte. Discuțiile de acolo mi-au făcut franjuri niște valori personale, mi-au adus dovezi că nu toată lumea care înaintează în vârstă învață să lase ego-ul în spate, dar și faptul că în era digitală pâra clasică din clasă s-a transformat în print-screen-uri, scoase din context transmise cu diferite comentarii menite să ducă povestea într-o direcție sau alta.

Dar hai să o luăm pas cu pas.

Ce sunt valorile personale? Sunt acele lucruri importante pentru tine care încălcate îți ating acel punct critic intern și te apucă spumele mării. Pentru liniștea ta internă (sufletească și mentală) e bine să știi care sunt, dar și cum știi că îți sunt sau nu respectate de cei din jur. Spre exemplu, în cazul meu respectul este una dintre valorile mele. Cum o demonstrez / știu că îmi este încălcată? Stabilim o întâlnire - eu sunt punctuală pentru că sunt conștientă de importanța timpului pentru fiecare dintre noi și sunt recunoscătoare că ți-ai rupt din al tău să povestim, tu întârzii fără o reală problemă. Pentru mine este lipsă de respect la adresa mea.

Un alt exemplu: purtăm o conversație. Aceasta devine mai aprinsă, eu ascult cu atenție ceea ce ai de spus, pentru că este important pentru mine să înțeleg argumentele tale, tu ridici tonul deși eu nu am făcut-o și mă întrerupi fără a mă lăsa să îmi termin argumentația. Eu îți arăt respect ascultându-te până la capăt, tu intri peste mine fără ca măcar să mă lași să-mi duc ideile până la capăt - prin asta îmi arăți că nu mă respecți.

Acum revenind la discuțiile de pe whatsapp care îmi fac diminețile provocatoare și adaug și maturitatea în ecuație. Sunt șocată că adulții încă pârăsc. Doar că în era noastră, „doamna, doamna…!” s-a transformat în print-screen-uri pe care le dai celor mai mari ca tine în organizație ca să îl pârăști pe x sau pe y că face aia sau cealaltă. Dacă la „doamna…doamna!” aveai cum să spui ceva în apărarea ta, când cineva împărtășește fără acordul tău bucăți dintr-o conversație privată cu terți atunci nu prea ai ce să spui și să înțelegi dacă ceea ce ai făcut chiar e greșit sau persoana respectivă te-ai portretizat într-un mod favorabil ei și nasol ție, e cam aiurea. Și mă întreb dacă unii trec prin viață degeaba. Pizma și pâra nu te fac mai deștept, nu te pun deasupra nimănui și nici nu îți aduc vreo faimă. Și peste toate mai și otrăvesc mediul în care se propagă, făcându-l toxic pentru cei care coabitează în el. Acum nu știu dacă asta vine din lipsa de maturitate, invidie sau pur și simplu răutate - însă nu e ok. Hai să vorbim despre încălcarea confidențialității în primul rând, relațiile se întemeiază și mențin pe bază de încredere, uneori e de la sine înțeles că dacă eu îți spun ție ceva, chiar dacă o fac printr-un mesaj pe facebook, sau orice unealtă dark social, nu mă aștept să văd print screen-uri pe grupuri de dezbateri. Dacă ești genul care după discuții de 1 la 1 faci print screen-uri că „poate, poate” oprește-te! iar dacă ești genul care denigrează lumea în discuții de 1 la 1 - gândește-te ce spune asta despre tine și/sau că persoana respectivă ar putea face print screen-uri și trimite lumii, n-ar fi frumos.

Și pentru că matematica e viața mea, adaug la cele deja menționate un alt element ego-ul. Asta pentru că de cele mai multe ori în experiența mea conflictele pornesc din 3 motive:
- încălcarea valorilor;
- lipsa de comunicare transparentă;
- ego.

Toți avem orgoliu - și sunt momente în care acesta scoate la iveală lucruri care nu sunt neapărat un motiv de mândrie personală. Când asta se întâmplă, oprește-te și întreabă-te ce spune asta despre tine? Este imaginea reală? Asta este ceea ce vrei oameni să știe despre tine?

Pentru că atunci când intră ego-ul în ecuație - nu ai ce să înveți. Pentru că mereu îți vei auzi vocea interioară care îți șoptește că tu le știi pe toate, ești mai deștept decât ceilalți - să știi că este ego-ul și ești în punctul în care nu ai cum să înveți ceva. Îți faci o defavoare ție pentru că fiecare situație în care te afli vei găsi ceva de învățat dacă asta cauți. Iar dacă situație este de genul că ești cel mai deștept din cameră - atunci ești în camera greșită.

Vei învăța enorm din astfel de conversații și vei știi la ce anume îți sare muștarul fără întoarcere, care este topul valorilor tale și la ce nu poți renunța, dar și de ce oameni vrei să te înconjori - pentru că ei vor spune mai multe despre tine prin alăturare. Și asta te va ajuta în carieră, pentru că în voluntariat poți învăța fără a îți afecta beneficiile salariale, de avansare, rolul în echipă sau felul în care vei rămâne sau pleca dintr-o companie.

Dezvoltarea personală este la latitudinea fiecăruia dar se numește personală și din motivul că tu „persoanal” ești responsabil de ea. Așa că alegeți cu grijă bătăliile și la final stai tu cu tine ca să tragi niște concluzii. Fiecare conflict te va învăța ceva. Dar ce? Ce iei pentru viitoare situații…etc. Iar în voluntariat vei găsi multe ocazii în care valorile personale îți sunt încălcate, vei vedea multe orgolii ieșind la iveală, vei fii martor la astfel de situații ca cele descrise mai sus. Felul în care reacționezi la ele, spune foarte multe despre tine. La fel și felul în care le eviți sau te implici în ele. Alege cu grijă bătăliile din care ești parte, și încearcă să te concentrezi pe problemă nu pe persoană, atunci când vii cu feedback, soluții sau idei.

Ca să finalizez acest articol de ventilare, soluția la care eu am apelat în unele cazuri a fost părăsirea unor grupuri toxice. Este oricând o foarte bună soluție pe care o poți îmbrățișa pentru liniștea ta mentală și sufletească, care ar trebui să aibă prioritate. Și am folosit multe dintre lecțiile pe care le-am primit, învățat, repetat în voluntariat în cariera mea.