Coaching - o călătorie continuă

Mi se pare potrivit ca primul meu articol pe anul acesta să fie despre coaching. Am lipsit de aici din prea puțină energie și din faptul că puțina pe care o am o direcționez în direcții necesare vieții mele personale și profesionale. Însă deși abia răsare soarele când scriu acest articol - el se scria singur în timp ce priveam în întuneric la ora 4 în cameră.

Educația continuă este ceva ce fiecare dintre noi facem într-un fel sau altul. Fie că pur și simplu învățăm un cuvânt nou sau să folosim un cuvânt corect după ani de folosire incorectă eu bag asta la educație continuă.

În unele cazuri, e nevoie de mai mult, de mai multe obiective, de mai multe provocări - de mai mult. Pentru mine, un copil care a urât școala din toți rărunchii dar i-a plăcut să citească…orice, oricât, oricum…educația mea a început cu adevărat pe finalul școlii - când am descoperit ce înseamnă trainingul și cum învățarea poate fi și plăcere. Din cărți, apoi de la mentori sau oameni care m-au inspirat, din filme, traininguri sau discursuri auzite la evenimente. Asta pentru că neliniștea mea continuă vine parțial din nevoia de cunoaștere - iar aceasta ascunde de fapt una dintre caracteristicile mele de bază: curiozitatea.

Când am cunoscut-o pe Cristina și am realizat ce înseamnă cu adevărat un coach - o persoană care te ascultă, percepe lucruri, ți le oglindește sub formă de întrebări și este partenerul tău de drum indiferent încotro alegi să mergi - fără a îți judeca alegerile, ideile sau impresiile. Și ea m-a inspirat să îmi doresc să adaug coaching-ul la lista mea de obiective educaționale. Abia în 2019 porneam cu adevărat în călătorie după ceva ani de educație non-formală. Cumva însă și ținută în loc de sabotorii care îmi șopteau suav în ureche: nu ai suficientă experiență de viață pentru a pune întrebări bune. Am ales însă să trec peste ei și să mă folosesc de toate experiențele avute pentru a le pune în slujba coaching-ului. Din training am ales felul în care pun întrebări, cum reflectez energia și cum facilitez lucrurile lăsându-mă ghidată de client. Din vorbit în public am ales ascultarea activă, rolul cuvintelor în viața noastră și energia pe care acestea ne-o oferă când le dăm esență adăugând sunete gândurilor.

2 dintre obiectivele acestui an sunt cele legate de coaching - să îmi iau acreditările în ICF și EMCC. Lucru neglijat de mine - însă menționat de doi dintre mentorii mei - Joanna Antkiewicz și Zana Goic Petricevic - poate nu este important pentru mine - însă este ceva ce contează pentru cei din jurul meu. Așa că anul accesta mi-am pus energia în a îmi atinge aceste două scopuri. În spatele lor stă muncă, asta pentru că mi-am dorit să fac toți pașii așa cum trebuie. Mi-am dorit ca acele minim 100 de ore să fie musai cu clienți reali și să fie plătite. Ego-ul mi-a dictat că așa voi deveni mai bună…cine știe, poate - însă în egală măsură validarea cunoștințelor mele este dată de succesul clienților.

În aceste 6 luni ale lui 2022 pentru mine a însemnat o a doua școală de coaching pentru nivelul PCC (la fel ca și prima), o certificare în Inteligența Emoțională de la Genos, aplicarea lucrurilor învățate în programul de Inteligență Pozitivă a lui Shirzad Chamine dedicat coachilor, clienți noi și diferiți, ore de mentorat care au durut și care m-au crescut, mult despre creier, puțin despre suflet.

Da, obțin pașii și îmi ating obiectivele în mai puțin de 6 luni asta pentru că așa cum vezi mai sus - am muncit. Cele 100 de ore de client coaching se traduc în:

• peste 500 de ore de învățare doar în cursuri de școală,

• 20 de ore petrecute în mentorat sau coaching pentru mine, și despre cum pot crește ca coach

• peste 300 de ore de co-facilitare,

• 320 de ore de citit articole, cărți, whitepaper, participări la momente educaționale sau ascultat podcasturi sau audio books,

• multe weekenduri departe de cei dragi dar aproape de clienții mei

• nenumărate alegeri între merg la film sau stau să iau parte la un training.

Și dacă mă întrebi ce vreau să fac peste un an - tot să învăț și să mă dezvolt pentru că în cazul meu Coaching-ul e un stil de viață, iar asta înseamnă că face parte din sufletul meu și e cu mine zi de zi.